Raul

Haideti sa terminam cu masca asta a bunatatii pe care o purtam oricand ne convine.

Folosim bunatatea pentru a-l face pe altul sa se simta prost, pentru a da vina pe el ca el e rau si noi buni, practic pentru a manipula. Folosim bunatatea si cand nu suntem capabili sa actionam drept, ferm sau cand suntem cazuti emotional, practic tot dintr-o neputinta de a fi mai presus de situatie.

Dar cand folosim rautatea? Oricand. In toate celelalte situatii. Atunci cand ne gandim la cineva, atunci cand discutam despre altcineva, atunci cand ne dam cu parerea. Toata dezvoltarea asta personala din ultimii ani a incercat sa provoace omului un shift mental de la a nu mai fi rau by default la a fi un rau smerit; ca practic natura interioara nu i s-a schimbat insa vocabularul da, cu recunostinta, empatie, bunatate, empowering, stiti voi toate conceptele astea care au facut oamenii sa para mai de treaba. Bestiile s-au transformat in bestiute asertive programate mental sa raspunda frumos, sa ceara frumos, sa fie empatice, sa te intrebe cum te simti, chiar daca nu asteapta raspunsul, sa iti spuna da, este interesanta ideea ta ca sa nu iti zica du-te dracu si asa mai departe.

Omul, prin natura lui, este atras de rau. Ii place realmente raul. Daca trece pe langa un accident, se holbeaza, se “lumineaza” si face un caz din asta, daca niste apropiati se cearta, pune cu marinimie paie pe foc (jucand rolul lui big brother), daca aude o barfa, iar pune paie pe foc, oricand are ocazia sa sa puna paie pe focul raului, este primul, facand-o cu bucurie si cu sens, pentru ca da, asta ii da sens in viata.

Apropo de identitati, asta e identitatea lui si nu vrea sa si-o schimbe. Mai ales pentru ca el crede ca a pus mana pe inelul lui Gyges (din Republica lui Platon) care, in cazul nostru ii face invizibile malițiozitatea si modul malefic de a fi , de a actiona, de a crea scenarii.

Asistam la oameni care se hranesc cu rau, carora le plac batjocura si umilirea altor oameni, care se cred invizibili in “malefismul” lor si care se dau inconstienti fata de felul lor de a fi. Ok, nu te observi, dar cum de ai atata claritate sa pretinzi de la cei din jur sa fie morali? De unde cunosti moralitatea daca tu nu o aplici? De ce ai pretentia ca ceilalti sa fie altfel cand tu stii bine cum esti? De unde aceasta dubla masura intre tine si ceilalti oameni? Omul este atat de prost incat se crede cel mai destept.

In ignoranta lui distruge vieti, institutii, organizatii, tari, tot pe ce pune mana fiind mandru de puterea de a fi el insusi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *