Daca ar putea, oamenii nu ar plati nimic. Ar vrea doar sa li se plateasca.
Nu am auzit pe nimeni spunand “ce imi place sa fac plati, ce imi place sa plece bani din contul meu catre un alt cont”.
Unii oameni nu au bani si din acest considerent urasc sa faca plati deoarece este greu sa decida carei categorii de cheltuieli sa acorde fondurile existente.
Altii au bani, cu toate astea, in plan subtil ei exclama “ce treaba aveti voi ca am bani?! vreau sa ii pastrez, nu sa vi-i dau voua”. Acesti oameni sunt extrem de avari cand vine vorba de a-i plati pe alti oameni insa sunt extrem de dornici ca afacerile lor sa prospere. Ei sunt fiinte strangatoare. Au o placere malefica in a obtine favoruri si fac tot ce le sta in putinta pentru a nu plati deoarece “sunt bogati, li se cuvine”.
Exista si oameni carora le place sa asigure un flux al banilor in natura si care au recunostinta fata de colaboratori pe care ii platesc cu placere.
Fiecare dintre aceste categorii este de acord sa plateasca ce ii convine.
Cel cu putini bani se rezuma la ceea ce el numeste necesitati.
Bogatul plateste ceea ce ii confera statut.
Cel recunoscator plateste tot ceea ce considera o investitie in el insusi. El se onoreaza.
Din cauza costurilor, multe relatii, prietenii si colaborari se strica. Unii considera ca li se cuvine sa nu plateasca, ceilalti considera ca au muncit si trebuie platiti.
In cazul bunurilor tangibile, exista acea concretete a faptului ca au cumparat ceva. Le convine, nu le convine, s-au ales cu ceva.
In cazul serviciilor, lucrurile pot deveni ambigue. Oricat se incearca a se exprima totul clar dinainte, vor aparea situatii ambigue, interpretabile. Aici prestatorul va incerca sa pluseze, incerand sa il satisfaca pe beneficiar iar beneficiarul va fi si mai nemultumit pentru ca el a gasit bresa prin care sa faca un saving. Decide ca e nemultumit si nu mai plateste.
Exista si acea aroganta a omului care plateste. Daca el are banii, considera ca are puterea.
Pentru a fi evitate aceste situatii, este necesar ca:
– omul sa dea valoare serviciilor sale printr-un pret pe care il stabileste;
– sa evite compromisul si concesiile de dragul respectului celeilalte persoane sau a “viitoarelor colaborari”/ recomandari;
– sa fie constient de propria valoare, munca, de aportul real pe care il aduce celeilalte persoane/afaceri si sa nu se indoiasca de acestea, chiar daca vor exista carcoteli (care sunt firesti, celalalt nu vrea sa plateasca);
– sa observe clientul, pozitionarea acestuia fata de bani, de alti colaboratori deoarece va fi usor sa isi dea seama cu cine sta de vorba si va putea sa evite sau sa se impuna corect de la inceput;
– sa nu se implice emotional in proiect; persoanelor care nu platesc le place rolul de victima de aceea au o anumita atractivitate pentru salvatori; victimele nu vor sa fie salvate, nu vor sa plateasca; vor doar atentie si energie;
– ca si in relatiile de dragoste, nu ti imagina ca lucrurile se rezolva in timp si ca vei primi ulterior ce meriti, din contra, ce nu e clar de la inceput, va deveni si mai neclar in timp;
– negocierea este fireasca insa atunci cand ti se cere sa iti negociezi si demnitatea, intreaba-te daca este cazul sa te vinzi.
Atunci cand cineva va vrea cu adevarat sa lucreze cu tine, daca recunoaste valaoarea serviciilor tale, va gasi calea de a ajunge la tine, la fel si resursele necesare.
Atunci cand vine vorba de servicii, ca sunt terapeutice, de design, autocunoastere, majoritatea oamenilor le percep volatile. Prefera in schimb sa investeasca intr-un televizor, o poseta, o vacanta. Fiecare alege ce il reprezinta.
Esential este sa intelegi cu tu nu ai obligatia sa contribui la televizorul, poseta sau vacanta cuiva, facand gratuitati, concesii si bartere inutile.
Aceasta injosire personale va atrage o si mai mare lipsa de respect din partea beneficiarului care daca pana acum se indoia de serviciile tale, acum le considera nule.
Nu este suficient sa obtii un contract. Este imperios sa semnezi un contract bun.