Ceva se incheie, ceva urmeaza.
Omul nu mai este cel care a fost dar nici cel care urmeaza sa fie.
Ce se intampla cu mine?
Cu viata mea?
Cu relatiile mele?
Cu tara mea?
Cu planeta Pamant?
Sunt intrebari pe care ni le punem din cand in cand. Fiecare dintre noi are o serie de “de ce-uri” retorice.
Planeta Pamant si creatiile trec printr-o serie de situatii existentiale, de impacturi de natura energetica.
Fiecare om are posibilitatea sa aleaga de partea cui e. Pe cine deserveste. Ce alimenteaza. Te cufunzi in intuneric sau pasesti spre lumina?
Niciun om nu este pregatit pentru vremurile care vin. Insa unii au devenit constienti de necesitatea schimbarii iar altii amana.
Viitorul este aproape.
Necesitatea unui sine nou, constient, creativ, constructiv si intuitiv este sine qua non.
Nimic nu este batut in cuie si asta e farmecul perioadelor liminale. Incertitudinea prinde forma pe care noi i-o dam. Putem sa o folosim ca si combustibil pentru a ne imagina lucruri negative care conduc in zona de frica sau… putem adopta o atitudine constructiva intelegand ca schimbarea in lume survine prin schimbarea fiecaruia dintre noi.
Conflictele externe sunt greu de gestionat insa cele interioare ne sunt la indemana. Daca dam curs furiei, ranchiunei, razbunarii, egoismului, facem alegeri. Alegeri care ne pot costa linistea, sanatatea si relatiile. Cand ai cantitati mari din acestea in tine, le simti ca pe niste camarazi, sustinatori. De la o scanteie, intr-o clipa te identifici cu toata furia din lume si simti realmente cum ea te sustine in a-l ataca pe celalalt. Iti vine sa nimicesti un alt om. Constiinta ti se intuneca atat de tare ca nu iti dai seama ca te nimicesti si pe tine. Binele nu te ia cu forta, nu te seduce, nu te potenteaza. Nu te intrebi de ce?
Pornirile negative au savoare pentru ca iti dau sentimentul ca ai dreptate. Ele iti hranesc orgoliul cu care ajungi sa te identifici. Iar tu crezi ca esti tu. Uita-te in jur. Si altii cred ca sunt ei. Dar se manifesta la fel ca tine. Spui “sunt un pachet de nervi” dar crezi ca esti tu. Nu, esti “un pachet de nervi”, nu mai esti tu. Acel tu, acel sine fragmentat nu ar actiona asa. Insa tu nu alegi sa iti potentezi sinele ci preferi sa cedezi in fata raului pe care il lasi sa se manifeste prin tine si sa te preia.
Este o capitulare dulce si usoara… nu ai nimic de facut…
Atentie la ciuda, ura, furie, ranchiuna, razbunare, tradare, ego, mandrie… ele sunt punctele tale slabe prin care te lasi controlat ca fiinta si iti cedezi intreaga viata.
Ce alegi?
O viata traita la voia intamplarii sau o viata traita constient?