Haine ieftine, haine de firma

Ca vrem, ca nu vrem, la noi, vestimentatia este un element de distictie sociala.
In scolile “bune”, copiii imbracati de la Zara au probleme de bullying.
Brandurile au atata putere incat decid apartenenta la un grup. Piesele de designer sunt elemente distinctive care fac un grup sa fie coeziv. Mai pe romaneste, cine se aseamana se aduna.
Cine e de vina pentru aceste situatii? Marketingul, parintii, needucatia, instagram? Avem de-a face cu o ecuatie cu prea multe necunoscute.
Sa le luam pe rand.
Influencing-ul; nu are criterii, noima. E suficient ca unul sa arunce bulgarele care apoi se da de-a dura. “Followersii” preiau trendul si au o naturalete de a prelua orice, fiind ferm convinsi ca sunt “ei insisi”.
Parvenitii; sunt oameni care au facut bani mai tarziu sau inca nu au facut dar vor sa se “confunde” cu cei cu o clasa mai sus. In aceasta categorie intra si cei care au bani multi dar nu si educatie vestimentara, certandu-se brandurile pe ei, la propriu.
Cei cu o clasa mai sus. Au stil. Au in sange estetica frumosului. Nu sunt cei mai bogti oameni. Insa acorda o atentie aparte propriei tinute. Acestia poarta haine de calitate, nebranduite pe care le combina cu un pantof “bun”, un accesoriu fin, o poseta scumpa. Unii dintre ei sunt esteti si au pasiunea frumosului, se aranjeaza ca sa se simta bine, altii doar vor sa para “fini”. Un fel de parada de eruditie vestimentara.
Categoria no name. Acesti oameni nu sunt “publici”, nici tinutele lor nu ies in evidenta. Este posibil sa se imbrace simplu si ieftin sau simplu si scump. Este posibil sa aiba si multi bani. Insa cu siguranta, nu vor sa etaleze acest aspect. In aceasta categorie intra si aspirantii la simplitate care au inteles ca acest trend este al bogatilor si s-au conformat sa il implementeze. Slow food, slow life, slow fashion.
Discutia nu este despre moda ci despre ce se ascunde in spatele alegerilor oamenilor.
Din pacate, traim intr-o societate mercantila unde oamenii pun eticheta tinand cont de “pretul vestimentar”.
Cine este “gresit”? Cel care eticheteaza sau cel care se lasa etichetat?
Un om cu stil, nu va fi niciodata desconsiderat de cei din jur, indiferent de valoarea hainelor. Stilul inseamna cultura, educatie, prestanta, rafinament, bun simt.
Un om plin de branduri va atrage mereu atentia intrebandu-ne retoric “de ce?!”.
Un om simplu nu va deranja niciodata dar probabil sa fie el deranjat de ostentativi.
Un lucru e cert.
Nu iti atingi obiectivele prin tinuta.
Hainele nu dau valoare omului fara valoare.
O tinuta frumoasa inseamna sa ai armonie in interior pe care sa o poti transpune in exterior.
Banii nu iti dau nici frumusete, nici clasa, nici valoare, nici omenie. La fel cum nici nu te pot priva de acestea.
Copiii care poarta incaltari de 1000 eur nu stim un vor ajunge. Poate va ajunge salariul minim 10.000 eur pana se fac ei mari, asta daca nu sunt mostenitorii unor mari imperii. Insa mostenitorii de mari imperii nici nu citesc acest articol si nici nu au astfel de preocupari. Ei stiu cine sunt, unde sunt si nu au nevoie sa se distinga de turma. De aceea multi isi fac haine pe comanda si au preferinte discrete.
Concluzie:
Cand omul e gol, il fac hainele, ceasul, masina, pozele din instagram.
Cand omul stie cine este, e constient ca el da valoare alegerilor sale pe care le face avand criterii juste si un minim de educatie financiara, alegand preponderent sa faca investitii si nu cheltuieli.
Exista mai multe “cercuri” sociale, fiecare cu regulile lui. Cine vrea sa escaladeze, este necesar sa se adapteze ca sa fie inclus, daca asta isi doreste.
Cine nu pune valoare pe branduri, daca are valoare intrinseca, nu va pierde nimic.
Totul este despre a fi o forma cu mult fond.