Femeia frumoasa nu isi apreciaza frumusetea pentru ca nu a muncit pentru ea. Cea “nefrumoasa” o cauta neincetat apelând la ajustari nenumarate care sa o faca confortabila cu ea insasi.
Frumusetea este o binecuvantare si un blestem de-o potriva. Este o forta cu care femeia se naste si pe care, daca nu invata sa o manuiasca, va lucra mereu impotriva ei. Femeile o vor urî, barbatii o vor agasa, oamenii o vor subestima si va ajunge sa se ascunda, sa caute “normalitatea”, nemaiputand sa duca povara propriei infatisari.
Frumusetea poate hrani orgoliul si oferi avantaje insa ulciorul nu va merge de multe ori la apa, va merge, dar o perioada limitata deoarece asa cum nimeni nu ti-o ofera, nu poti face nimic sa o pastrezi. Timpul este neiertator si cu cele mai mari frumuseti pe care le detroneaza fara preaviz.
In aceasta lume preocupata de frumusetea estetica, nu am auzit pe nimeni spunand “vreau sa fiu frumoasa la suflet”, acest lucru, putand fi cu adevarat o schimbare de paradigma.
Frumusetea interioara este o forta care transcende materia si care poate face remarcabila, orice femeie, la orice varsta. Frumusetea interioara este o forma de noblete care nu se poate obtine prin intervenții estetice sau tinute de brand insa ea va armoniza, intru totul, fiinta si prezenta umana.
De ce nu ii pasa nimanui de frumusetea interioara? De ce cred oamenii ca nu se vede? De ce este subestimata frumusetea energetica?
Degeaba ai o casa frumoasa la exterior daca inauntru totul este o epava. Aparentele impreuna cu minciunile desarte se destrama precum casuta lui Nif Nif.
Pentru ca femeia sa nu se mai complexeze de impostura este necesar sa lucreze la ea pe toate planurile si sa mentina un echilibru interior-exterior astfel incat sa stie cine este, ce poate si ce vrea sa poata.
Doar o femeie realista, sincera cu ea insasi, onesta poate fi frumoasa.
Cand interiorul e gol, niciun aport exterior nu va fi suficient. Când femeia stie cine este, asa imperfecta cum este, va emana un magnetism pe care nicio interventie estetica nu il poate simula.
Superlativul absolut apartine sufletului in vreme ce superlativul corpului va fi mereu supus subiectivismului privitorului si temporalitatii.
Daca omul din fata ta iti seduce privirea dar iti intuneca sufletul, este un om urat.
Daca omul din fata ta iti bucura sufletul si iti incanta privirea, este un om cu adevarat frumos.