Toata lumea vrea evolutie atata timp cat aceasta nu presupune efort.
Un soi de confort cu conditii bune.
“Vreau sa evoluez” este un gand maret, foarte rar sustinut de o dorinta reala.
Ceea ce omul isi doreste este sa aiba de toate fara a depune efort sau cu minim de efort, acela pe care vrea el sa il faca.
Gandurile prevalente se invart in jurul verbelor a avea si a simti. Omul fuge de durere, este obsedat de placere si vrea sa adune posesiuni.
Atunci cand intampina probleme, merge la medic, la terapeut, in functie de circumstante. Aici el cauta rezolvarea si nu solutia. Considera ca platind, s-a degrevat de orice responsabilitate a procesului. Daca terapeutul ii spune ca afectiunea/problema de care se plange este efectul unui stil de viata, a unor atitudini si comportamente distructive, omul refuza sa accepte. Mai degraba se va indrepta spre altul care sa ii dea un medicament minune sau sa ii faca o terapie extraordinara prin care sa scape intr-o sedinta de tot aportul lui din ultimii zece ani. Si desigur, fara sa se aduca in discutie caracterul lui, atitudinile, obiceiurile si necesitatea schimbarii acestora.
Multi oameni merg la specialist ca sa caute alinare, sa gaseasca intelegere, sa aiba un aliat, sa se planga ori sa faca pe desteptii.
Altii cauta rezolvare pentru anumite situatii si sunt dispusi sa incerce un nou mod de viata care sa le faca viata mai buna.
Cei mai rari sunt oamenii evolutivi. Ei vor sa experimenteze versiuni din ce in ce mai bune ale lor si sunt dispusi sa faca efort. In cazul lor nu este despre obiective ci despre experiente in care ei devin indivizi noi, in care inregistreaza progres.
Societatea este construita ca si o mama closca, acea mama toxica, distructiva, care nu isi lasa copilul sa creasca, face ea totul in locul lui, anticipeaza ea tot, gandeste in locul lui, alege in locul lui, dintr-un aparent exces de afectiune. Rezultatul este dezastruos. Legatura societate-individ este similara, cu mentiunea ca individul trebuie sa plateasca pentru rasfat. Relatia de dependenta este insa aceeasi, copilul respectiv individul intorcandu-se intr-o zi impotriva figurii dominatoare despre care simte ca l-a stirbit de puterea personala si de evolutie. In aceasta situatie, realizand ce a pierdut, omul risca sa se lase acaparat de ranchiuna si ura, facandu-si rau in continuare, singur de data aceasta. Astfel de blocaje sunt des intalnite iar singura solutie este acceptarea si constientizarea ca trecutul nu mai poate fi modificat insa clipa prezenta este resursa de care omul are nevoie ca sa inceapa propriul drum. Este necesar sa precizez ca evolutia este precum mersul la sala, este nevoie de antrenament constant, perseverenta si un mediu constructiv. Orice stagnare, ratacire te pot aduce inapoi de unde ai plecat.
Tu unde te intorci cand renunti?
Calatorie de lumina in evolutia personala!