Generatia “esti cel mai bun” a intrat in piata muncii.
Anterior ei, generatia “nu te duce capul”, a dat mai putin de furca angajatorilor datorita unui cumul de temeri, de programari mentale inoculate in copilarie de ordinul “sa tii cu dintii de locul de munca”, “sa ai pensia asigurata”, “sa nu-l superi pe sefu’”, “multumeste-te mama cu atat cat ai”, “daca nu inveti, iti iau o turma de oi”, etc. Aici se adauga si mentalul colectiv al tarii noastre “capul plecat sabia nu-l taie”, “banii multi se fac greu”, “banul e ochiul dracului”. Aceasta generatie a fost educata spre a face compromis, spre a se supune entitatii mai mari, spre a se indoi constant de ea insasi. Au existat si parti bune in acest sistem de crestere. Faptul ca oamenii se indoiau de ei in mod constant, ii facea sa fie inclinati spre invatarea permanenta, au dovedit adaptabilitate, seriozitate, rigoare si un spirit coeziv. Toate acestea s-au reflecta intr-un indicator satisfacator al rententiei de personal din cadrul organizatiilor.
Generatia “esti cel mai bun, mama” este o provocare in mediul profesional actual, indiferent ca vorbim de corporatii, afaceri mici sau free lancing.
Mentalul lor s-a format pe principii de genul “nu-ti convine, nu stai”, “decat sa induri tratamentul de la munca, mai bine stai acasa ca ai de toate”, “imi fac afacerea mea bazata pe lux, exclusivism, distractie, libertate totala”.
Sa analizam urmatoarea ipoteza. Cand generatia “nu te duce capul” il angajeaza pe “esti cel mai buna, mama”. Angajatul devin sef. El emana expertiza, incredere totala in fortele proprii, entuziasm si dibacie. Pentru aceste calitati, onorariile sunt intodeauna de ordinul miilor de euro. Nu exista vreun livrabil sub o mie de euro. Angajatorul este siderat de aceste costuri deoarece pentru el acea mie de euro are alta semnificatie. Stie cat trebuie sa munceasca pentru ea si cata responsabilitate are in munca pe care o exercita. Insa cauta sa se adapteze si se deschide spre nou, incantat de marektingul irezistibil al reprezentantului noii generatii.
Aici apare conflictul, asteptarile nu se vor intalni niciodata cu ceea ce se ofera. Angajatorul se va simti indreptatiti sa primeasca si chiar se va simtit inselat ca a primit “nimic” in comparatie cu cat a platit. La fel si angajatul/prestatorul de servicii va fi siderat de “comunismul” colaboratorului. El stie ca e cool, i-a spus si mama lui acest lucru, are succes in mediile sociale… mai bine pleaca in vacanta sa se destreseze. Unii pot mima diplomatia dar altii pot fi cu adevarat obraznici, nerespecandu-si angajamentele “ din motive personale”.
Cum pot iesi acesti oameni din capcana propriei cresteri?
– Este necesar sa realizeze ca ei sunt cei mai buni doar “pentru mama lor”;
– Ca succesul din mediile sociale nu este convertibil in mediul profesional;
– Atat colaborarile profesionale cat si relatiile personle necesita ajustari permanente, colaborare, autoobservare si un simt just al realitatii; acest simt se poate afla cerand feedback.
Ca sa fii un provider de servicii competitiv este nevoie:
– Sa iti stii nivelul real;
– Sa inveti permanent;
– Daca nu ai cei sapte ani de-acasa, sa afli ce inseamna si sa-i integrezi;
– Sa accepti ca nu este totul despre tine;
– Sa iti insusesti valori precum disciplina, rigoarea, corectitudinea.
– Sa cultivi increderea, mai intai tu in tine si apoi devenind un om de incredere, un colaborator de nadejde. Abia apoi vor veni “miile de euro spre tine, fara sa mai plece cand iti e lumea mai draga”.
Autosuficienta este buna atunci cand este fondata. Daca dintr-o relatie cu angajatorul/ colaboratorul nu ai invatat nimic despre tine, indiferent de cat ai castigat financiar, este un timp pierdut.
In aceasta lume in care totul este despre bani, fii tu schimbarea de paradigma.