Despre perfectionism

Perfectionismul este malefic, rece si nociv. Dauneaza sanatatii fizice, psihice si emotionale si mai ales relatiilor; este afectata relatia cu sinele si prin urmare si celelalte relatii.
Perfectionismul duce la conflicte, pozitionare superioara si izolare.
Viata persoanei perfectioniste devine doar despre ea si despre ceilalti ca instrumente/mijloace.
Omul perfectionist este mereu nemultumit deoarece nimic in viata lui nu este suficient, satisfacator.
Emotiile sunt foarte volatile iar tot ce sfideaza perfectiunea este un prilej de revolta. Asteptarile si standardele sunt in continua crestere, de aici si dezamagirile pe masura. Mintea perfectionismului este mereu in actiune si focusata pe ce nu este ok.
Un perfectionist nu trebuie confundat cu un estet, cu un adept al armoniei si al proportiilor echilibrate. Perfectionismul este obsesia de a da viata imaginatiilor mentale. De aceea rezultatul este mereu rece. Poate fi frumos dar rece si static.
Perfectionismul este o frana in acceptarea oamenilor, a vietii, a tot ce se prezinta. Putem optimiza viata, relatiile insa niciodata nu vor fi perfecte; omul aspira spre ce nu exista asa cum Catalina isi doreste Luceafarul si nu pe Catalin. Perfectiunea este intotdeauna proiectata pe un ideal.
Pentru a se vindeca de aceasta boala, omul are nevoie sa coboare din minte, in suflet.
In suflet exista totul, prezentul, multumirea, acceptarea si mai ales ghidarea.
Perfectionistul este mereu in cautari; celalalt are, din start, raspunsurile.