Orgoliul e la antipod cu umilinta.
Ambele sunt parti ale aceleiasi monede.
Ambele sunt forme de maipulare.
Va apasa pedala de acceleratie acela care se stie avantajat in negociere. El stie ca e mai puternic decat adevarsarul lui si de aceea, isi permite.
El are niste asi in maneca de care este costient.
Va lasa de el acela care este mai implicat emotional si are string-uri de atasament fata de partener. Relatia merge din inertie datorita “slabiciunii” lui.
El este cel care VREA relatia.
Celalalt este cel care ACCEPTA relatia.
Persoana slaba este persoana care nu se impune de teama ca va pierde. Pierderea suprema ar fi despartirea. Din acest motiv, accepta de buna voie o anumita moliciune a coloanei vertebrale.
Ambele parti practica o manipulare in dublu sens.
In realitate, niciuna nu este mai puternica decat cealalta. Buturuga mica rastoarna carul mare. Nu multe sunt cazurile in care persoana “slaba”pune la pamant persoana “puternica”.
Totusi, acestea sunt jocuri de putere care nu au ce cauta intr-o relatie sanatoasa.
Strategia persoanei slabe este “ te fac dependent de mine, vei vedea ca ai nevoie de mine, ca nu poti fara mine, ca nimeni nu se coboara atat de mult in fata ta ca mine, de aceea sunt unic pentru tine”.
Strategia persoanei puternice este de indiferenta deoarece ea nu are NEVOIE. Este independenta si ocupata cu lucruri mai “importante”. In realitate, ea ISI PERMITE aceasta atitudinea deoarece cealalta persoana sta pres la picioarele ei. Superioritatea “puternicului” vine din inferioritatea “slabului”.
Repet, ambele sunt forme de manipulare de aceea nu vom fi de partea nimani, chiar daca tindem sa ne fie “mila”.
Oamenii asa stiu sa functioneze. Vine insa momentul in care unul dintre ei isi va vrea drepturile. Va vrea sa devina din sclav, partener cu drepturi.
De ce ar fi de acord celalalt sa isi ridice sclavul la rang de partener?
De ce sa faca efortul sa ofere in conditiile in care el nu a oferit nimic sau strict ce a vrut el?
De ce sa isi puna intrebari existentiale si sa mearga la terapie cand pana acum lucrurile au functionat foarte bine asa?
El va prefera sa spuna ca persoana de langa “s-a schimbat”, va suferi din cauza asta si in final va cauta un alt sclav. Este mai usor asa decat sa incepi sa te schimbi.
Persoana “slaba” se va inrai, revolta deoarece tot ce a indurat, a tinut la adapost. Pentru a nu-si pierde comoara, a trait in concesii, compromis si hiperactivitate mentala incercand sa se convinga ca celalalt totusi ofera, totusi e bun, ca se straduieste, ca problemele lui vor lua sfarsit pana la sfantul asteapta. El a trait mereu intr-o asteptare. A facut un pact prin care el ofera totul ca celalalt sa se schimbe si apoi sa ii ofere la schimb, totul. Celalalt insa nu a validat niciodata acest pact, nu a cerut niciodata asa ceva. El doar a muscat din mar.
Poate te intebi daca asteptarea merita. Exista si cazuri fericite in care pe parcurs se produc schimbari. Cu siguranta avantaje exista deoarece aceste situatii permit partilor sa evolueze, chiar daca nu raman impreuna.
Este insa necesar sa existe vointa de ambele parti, efort constant si MOTIVATIE deci omul sa se trezeasca din inconstienta si automatisme.
Este de preferat ca omul sa se schimbe, sa lucreze cu el si sa devina CONSTIENT ca sa poate alege in ce relatie intra.
Daca el intra inconstient intr-o relatie, atras fix de ceea ce il va rani, aceasta seductie i se va parea usoara, pentru ca vine totul de la sine. Dar nota de plata va fi mai mare.
Este mai sanatos ca omul sa se trezeasca, sa lucreze cu el, sa aiba CRITERII de viata INTEGRATE (nu din carti), si abia apoi sa intr intr-o relatie unde se vor slefui reciproc conferindu-si stralucire unul altuia si nu subducandu-se.
Concluzia: in viata toate ne costa, graba, neatentia, luxul, prostia ….
Omul devine om doar atunci cand il are pe Dumnezeu cel Viu si Adevarat in el si se lasa INDUMNEZEIT de forta SUPREMA. Altfel… nu e decat un animal rational.