Cine mai are acest simt? De unde vine? Se poate invata bunul simt?
Sunt intrebari la care eu am reflectat, iar raspunsurile vreau sa le impartasesc cu voi.
A fi un om cu bun-simt inseamna sa ai un barometru interior pentru comportamentul tau dar si al celor din jurul tau.
Bunul simt nu tine cont de o cauzalitate a faptelor. Nu ai bun simt in functie de circumstante.
Cosider ca o floare are cel mai mare bun simt. De ce? Pentru ca ea se preocupa doar de ea, isi pastreaza natura de floare fara sa reactioneze atunci cand un trecator vrea sa smulga, un caine urineaza pe ea sau cand altul o admira.
Desigur, sa fii om nu este atat de simplu. Provocarile sunt mai mari si diverse.
De aceea este important sa intelegem valoarea bunului simt si de asemenea sa intelegem unde se termina bunul simt.
Atunci cand acesta este de fatada, omul adopta un comportamnet admirabil in societate, cu cine considera. Omul considera ca are bun simt. Insa acest comportament depinde de interlocutor. Daca acela nu se conformeaza, bunul simt se poate transforma intr-o clipa intr-o criza de nervi. De la politete la atac nu e decat un stimul.
A avea bun simt inseamna sa emani o anumita eleganta interioara, inseamna sa vezi nimicnicia din jurul tau si sa nu o judeci, sa nu o tratezi la justa valoare ci sa o contii, sa o onorezi, dandu-i sansa acelui om sa devina respectabil, experimentand respectul pe care tu i-l oferi.
Bun-simt nu inseamna generozitate excesiva si nici avaritie. Nu inseamna sa joci un rol. Nici sa mimezi diplomatie. Inseamna sa ai o viziune superioara, sa nu-i atragi atentia celuilalt ca ai vazut barna din ochiul lui dar in acelasi timp sa fie constient ca ai vazut-o :).
Bunul simt este o trasatura pe care daca nu o ai, o poti dobandi de la oamenii care deja il au.
Este bine de stiut ca, majoritatea oamenilor fara bun simt, stiu ca nu il au. Nici nu isi doresc. Chiar ii deranjeaza ca altii incearca sa le impuna aceasta trasatura.
In definitiv, fiecare are dreptul sa fie asa cum isi doreste si cine se aseamana, se aduna.
Persoanele fara bun simt tind sa isi piarda relatiile. Nu ca ar suferi 🙂 ar fi chiar contrariati de comportamentul celorlalte persoane care au inceput sa dea dovada de personalitate. In general, aceste persoane atrag persoane bonome, care nu au directie sau care cred ca toata lumea este ca ele.
Le ia o vreme sa vada ca de fapt, in acea relatie, nu exista echilibru. Plus ca, lipsa de bun simt a cuiva nu se manifesta permanent. Iar o persoana pozitiva va incerca sa ii dea castig de cauza, sa afirme “lasa ca a avut un moment prost”, “nu si-a dat seama” doar ca ea nu intelege ca prin aceste afirmatii, incurajeaza si PERMITE/ACCEPTA acel tratament nedemn.
Ce este de facut atunci cand o persoana apropiata se manifesta fara bun simt?
– prima data poti trece cu vederea, daca vrei neaparat;
Apoi ii spui clar ca acel comportament te-a deranjat; te-a facut sa nu te simti bine; atunci persoana isi va asuma vina si va reimprieteniti ori va da vina pe tine; daca ai contribuit si tu la acea reactie, iti vei cere scuze; daca nu, iar persoana este si ofensiva, si egotica, si narcisica, ar trebui sa iti dea de gandit.
Cea mai buna masura este sa te indepartezi usor de acea persoana deoarece nu exista o aliniere pe valori intre voi.
Cum simti ca un om nu are bun-simt?
Ceea ce zice/face te deranjeaza. Iti creeaza disconfort. Poate nu gestul in sine si modul in care o face/pozitionarea.
Cum stii ca ai bun-simt?
Esti ghidat de valori de viata si nu de emotii/stimuli. Nu iei personal dar nici nu tolerezi. Observi, concluzionezi si actionezi. Iti asumi ca unele actiuni pot duce la pierdere de “apropiati”. Insa daca acestia sunt deschisi , daca relatia voastra este apreciata si valorizata de ambele parti, va exista un efort reciproc de apropiere, de adaptare la nevoile celuilalt.
Succes in cultivarea bunului simt!