Compromisul

Oamenii se compromit in tot felul de relatii, pe toate planurile, dezvoltand din asta un comportament, o obisnuinta, obisnuinta de a face compromis. In acest fel amana luarea deciziilor pe care nu au curaj sa le ia, amana sa spuna vorbele care se cer spuse si devin complici la un rau, la o nedreptate careia ii dau o alta conotatie.

Vorbim de compromis atunci cand exista relatii de care omul are nevoie sau depinde. Fata de cineva inferior, de care nu are nevoie, poate fi foarte usor indiferent.
Insa atunci cand exista nevoia, ca e vorba de planul personal, profesional omul va fi dispus se pozitioneze inferior celuilat, doar pentru a nu strica relatia, pentru a astepta beneficiile, culegerea roadelor, indeplinirea promisiunilor.

De ce crezi ce celalat isi va tine promisiunile, isi va face treaba, iti va oferi beneficiile daca tu nu mai ai demnitate?

Cealalta parte nici nu te mai considera un partener din momentul in care ai renuntat la drepturile tale si te-ai compromis. Iar tu ai pretenția sa te respecte insa el nu mai are pe cine. Nu poti fi si dependent si autonom in acelasi timp.

Trebuie sa te previn de cea mai mare pacaleala. Acei oameni in fata carora te micsorezi pentru a-ti face anumite favoruri de care ai nevoie, nu ti le vor face niciodata.

Iar daca intr-o zi nu vei mai avea nevoie de favorurile lor si vei fi evoluat, vor spune ca au contribuit la evolutia ta.

Acesti oameni sunt frane, obstacole, indivizi de care trebuie sa te lipsesti.

Nu te agata niciodata de oameni. Tot ce trebuie este sa ai planuri, valori si credinta. In acest fel vei intalni oamenii si oportunitatile de care ai nevoie, la timpul potrivit. Dar daca nu renunti la oamenii de care stai agatat, timpul potrivit pentru tine nu va veni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *