Clipa devenirii

La unii oamenii lucrurile se rezolva usor, este nevoie de cateva cuvinte pentru un declick. Desigur, este important cine spune acele cuvinte, cum le spune si cand le spune pentru a creea clipa devenirii.
In alte situatii, omul are nevoie de un parcurs greu, sinuos, costisitor pentru a iesi la lumina. Totul este in functie de trecuturile sale, de ce a acumulat, de ce a facut.
Atat in cazul situatiilor negative cat si in cazul situatiilor pozitive, intr-o fractiune de secunda omul este impactat. Se produce acea iesire inafara timpului, clipa de liminalitate, in care omul are toate trairile din lume si nu stie incotro. Aceasta iesire se poate produce brusc, printr-un stimul puternic sau treptat, printr-un sir de obisnuinte, comportamente, obiceiuri de viata.
In acest intuneric al mintii, in acest spatiu al variantelor, omul are nevoie de acel foton de lumina care sa-i aprinda calea, sa vada drumul. Inca din origininile sale, omul cauta lumina. Din cauza ca nu are cine sa i-o arate, el orbecaie realmente prin intuneric, in stare de inconstienta, la nesfarsit.
Vine un moment in care acest om intalneste pe cineva si simte ca a ajuns acasa. Cineva de lumina. Cineva care face lumina. Atunci omul are de ales. Sa urmez lumina, sau sa apreciez intunericul?
Intunericul inseamna confort, obisnuinte, automatisme, autosuficienta, compromis, orgoliu, trandavie. Este firesc, daca omul e inconstient, nu se observa, el este parcurs in fiecare clipa de energii perturbatoare si singura preocupare este fuga de durerere si alergatul dupa placere.
Lumina inseamna libertate, posibilitati nelimitate, stare de bine, devenire, centrare dar mai ales MUNCA. O munca continua o omului cu el insusi de autoobservare, autoevaluare, reeducare, reconsiderare a propriei vieti.
Lumina vine cu RESPONSABILIZARE. Cu o noua abordare a sinelui si a vietii la cel mai serios mod. Pentru lumina iti trebuie CURAJ, ANDURANTA, MATURITATE, DISCIPLINA.
Atunci cand este in spatiul liminal, omul are posibilitatea sa intalneasca lumina si sa decida. Aceasta intalnire este o EXPERIENTA. El simte ca poate trai ceva nou, diferit. Fiind vorba doar de o clipa, el o poate uita intorcandu-se cu usurinta in starea de inconstienta.
Unii oameni imbratiseaza acea clipa a devenirii, se agata de ea ca de o liana si trec prapastia. Ajung intr-o clipa pe un nou taram, intr-o noua realitate, mai aproape de visurile lor.
Miracolul este oferit de clipa. Acea clipa in care omul primeste imboldul devenirii. Urmeaza apoi, munca. Efortul devenirii. Aici omul are nevoie de ghidaj, de tehnici specifice etapei in care se afla, de sustinere.
Cei care sunt in intuneric, considera ca au nevoie de AJUTOR.
Cei care sunt in lumina, considera ca au nevoie de GHIDAJ.
Cand vrei ajutor, ai asteptarea sa munceasca altul pentru tine.
Cand vrei sustinere, tu esti cel responsabil de rezultat insa primesti ghidarea necesara ca sa iti atingi obiectivele.
Aici se naste acea trasatura frumoasa a omului, SMERENIA, cand omul coboara in el, diminueaza orgoliul, autosuficienta, rautatea, meschinaria, mediocritatea si ASCULTA, se deschide spre a capta ceva nou, ceva util de care are nevoie. El simte si accepta ca face parte dintr-o lucrare mare obladuita de insasi Constiinta Suprema. Simte ca e momentul lui si ca beneficiaza de ceva mai presus de carti, de cunoastere, de invataturile vechi. Ceva ce se intampla doar la inceput si la final de ciclu terestru.