“Cine-i saracia?”

Saracia nu este o virtute ci un cumul de mentalitati, atitudini si comportamente gresite care impiedica acea coerenta de care este nevoie pentru a crea prosperitate.
Prosperitatea o poti crea sau o poti lua. Oamenii care o creeaza sunt cei mai fericiti deoarece prosperitatea este incununata de o evolutie interioara care vine cu deosebite virtuti, calitati si transformari evolutive.
Deoarece multi oameni sunt intr-o relatie proasta cu ei insisi, nu se cunosc, nu au un barometru valoric interior, se construiesc dandu-si valoare prin tot ce vine din exterior. De aceea sunt foarte sensibili la orice remarca, orice parere si ar face orice ca sa fie iubiti si adorati de toata lumea, preferand cat mai multa minciuna in viețile lor decat un dram de adevar de la care sa porneasca in definirea lor ca fiinte. Cei mai abili dintre acestia, puternic manati de sentimentul ca daca nu ai bani, esti un nimeni, pentru ca realmente aceasta este realitatea lor, vor fi atrasi ca mustele de excremente de exclusivismul apoteotic al brandurilor de lux pentru care vor face obsesii si vor accepta orice tratament, chiar si injositor, doar pentru a-si mai cumpara putina importanta; “nimeni”, in fraza de mai sus, nu are sens peiorativ ci literalmente omul care nu e in contact cu el insusi se simte un nimeni atunci cand e lipsit de bani, branduri si putere sociala. Problema este ca banii si bogatia nu pot innobila un suflet care nu este nobil. Banii accentueaza ceea ce esti deja, de aceea ne speriem cand oamenii care ajung sa castige foarte multi bani, socheaza privitorul si trivializeaza atmosfera atat in Romania,  cat si peste granite. Samanta proasta, lipsa de cultura si de educatie vor fi accentuate prin fiecare gest al lor, menit dealtfel sa acopere aceste carente. De aceea, acesti oameni iau obsesiv calea luxului, incercand sa impresioneze mica bula sociala in care se invart cu cele mai scumpe avutii. Scumpe, dar nu pretioase. Percepi diferenta dintre scump si pretios? Ei prefera lucrurile goale ca si ei, fara valoare intrinseca si evita bunurile cu valoare reala si intrinseca deoarece acolo nu se regasesc.
Spectatorii lor ii aplauda pentru modelul de succes pe care il afiseaza in societate, de persoane care au reusit. In felul acesta chiar reusesc sa ii pacaleasca pe multi naivi ca sunt cineva. Insa atunci cand le dai jos crocodilii, brandurile de designer italian si caratajele opulente, ce mai ramane? “Dar totusi au facut bani”… da, au facut, dar asta nu e un indicator suprem ci o abilitate. Poti face bani in multe feluri: cinstit, semi-cinstit, abuz, japca, furt. Daca vrei sa stii cum au facut ei banii, te uiti la caracterul lor, la modul in care vorbesc despre oameni si chiar cum te trateaza pe tine si desigur, cum se prezinta domniile lor. Ah, si mai ales, cum te simti in prezenta lor si ce iti transmit; din pacate, oricat de semnificative ar fi proprietatile gemolgice si purificatoare ale unui diamant, acestea nu vor face fata; nici cea mai scumpa poseta din lume sau cel mai puternic bolid nu vor putea face frumos ceva urat.
Problema este ca acesti oameni nu isi vad de bula lor epistemica si sociala ci vor sa migreze spre oamenii in care vad valoare, ca sa ii supuna si sa ii injoseasca. Incep cu partenerii, familia, angajatii, prietenii si apoi se extind spre oamenii relevanti social pentru a-i seduce si exploata, astfel incat sa isi extinda hegemonia paranoida si imaginara. Ei fug de “saraci” ca dracu de tamaie dar nu observa ca bula din care fac parte este de fapt bula SARACIILOR VERITABILE.
Da, este loc sub soare pentru toata lumea, sper. Si pentru saracii de bani, si pentru bogati, si pentru saraciile veritabile, si pentru morali, si pentru sofisti, si pentru psihopati, si pentru omul ca primata, pt oricine. Fiecare om este la nivelul evolutiv care ii corespunde, nu intra in discutie sa fie toti oamenii la un fel. Ce este important insa este sa stii cu cine ai de-a face, sa decizi, in cunostinta de cauza, cum evaluezi valoarea omului din fata ta, dupa poseta, cai putere sau dupa valori morale?
Este posibil ca un om cu adevarat bogat in interior, (nu vreun sofist dogmatic) sa fie cu adevarat bogat si realizat insa asta nu va sari in ochi deoarece acolo exista discretie, bun gust, bun simt.
Inchei prin a-mi mentine credinta ca “cine zice, ala e” si ca saracia sufleteasca este o boala care trebuie cautata si nu suplinita cu “toate milioanele”.