De ce aceste intrebari pot fi mai apasatoare decat motivante
„Ce iti place sa faci cel mai mult?” si „Ce stii sa faci mai bine decat altii?” par a fi intrebari inocente, intalnite adesea in cartile si discursurile de dezvoltare personala. In realitate, pentru foarte multi oameni ele devin surse de frustrare si neliniste. Nu pentru ca intrebarile ar fi gresite in sine, ci pentru ca presupun existenta unui raspuns clar, unic, imuabil – iar acesta, de cele mai multe ori, nu exista.
Povara „misiunii personale”
Traim cu ideea ca fiecare om ar trebui sa aiba un „har”, o „menire”, un „talent” care il diferentiaza si il implineste. Insa, in realitate, putini oameni simt ca au descoperit acel ceva. Cei mai multi bajbaie, schimba drumuri, cauta, se compara cu altii. Si atunci apare intrebarea: daca nu gasim niciodata acel „ceva”, inseamna ca am ratat viata? Sau poate, mai radical: daca acel „ceva” nici nu exista?
Ipoteza: misiunea nu exista in sine
Se poate sustine ca misiunea personala nu exista ca dat, ci este o inventie culturala, o iluzie romantica prin care ne justificam existenta. In acest caz, timpul pierdut in a cauta „scopul suprem” poate insemna, paradoxal, pierderea experientei imediate a vietii.
Dar se poate formula si o alta ipoteza: misiunea personala nu exista la inceput, dar poate fi creata. Nu prin revelatii, ci prin munca. Prin ore lungi de incercari, esecuri si exercitiu.
Lectia celor 10.000 de ore
Malcolm Gladwell, in celebra sa carte Outliers, spune ca geniile nu sunt, de fapt, genii in sensul magic al cuvantului. Ele sunt rezultatul a cel putin 10.000 de ore de practica. Mozart, The Beatles, Bill Gates – exemplele arata ca performanta exceptionala vine din munca si perseverenta.
Si totusi, apare o obiectie legitima: sunt oameni care au acumulat mult peste 10.000 de ore de munca si nu simt ca au ajuns „undeva”. Cum se explica asta?
Munca fara creativitate si fara energie vie
Se intampla atunci cand munca lor este mecanica, lipsita de creativitate, facuta din frustrare sau teama, nu dintr-o energie constructiva. O munca pe care nu o lasi sa „curga prin tine”, sa te modeleze, sa te transforme, risca sa devina sterila. Adevarata valoare apare atunci cand domeniul in care activezi devine un dialog: tu il modelezi si el te modeleaza pe tine.
Obstacolele de pe drum: ranile si fricile celorlalti
Paradoxal, atunci cand incepi sa devii bun, apar cei care iti „dau la glezne”. Literatura abunda in observatii despre rautatea celui needucat, frustrat, bolnav sufleteste. Exista si un alt tip de opozitie: rautatea celor care se tem ca le iei locul. Aici e important de spus ceva esential: oamenii creeaza locurile, nu locurile creeaza oamenii.
Fiecare om are datoria sa lucreze cu el insusi, sa se descopere si apoi sa faca pasi mici dar siguri spre ceea ce i se potriveste. In acest fel, isi creeaza propriul loc prin competentele si acumularile sale. Daca oamenii ar conta pe ei insisi, nu ar mai pune atata pret pe niste „locuri” goale, moarte, fara valoare reala.
Si totusi, drumul catre ceea ce ti se potriveste nu se deschide imediat. Mai intai trebuie sa treci proba de foc a rezistentei: sa nu lasi rautatea si fricile celorlalti sa te doboare. Abia dupa ce ramai drept in fata acestor incercari, incepi sa intalnesti oamenii luminosi, cei alaturi de care poti construi experiente motivante si evolutive.
Punctul de pornire: ce iti placea sa faci cand erai copil?
Pentru cei care nu au nicio idee de unde sa inceapa cautarea, o intrebare simpla poate aduce profunzime: ce iti placea sa faci cand erai copil? Ce faceai atunci cand nu simteai cum trec orele? In acele momente se afla, de multe ori, un indiciu despre ceea ce inca te hraneste, chiar daca ai uitat sau ai ingropat in graba maturizarii.
Iesirea din minorat
Adevarata maturizare nu vine odata cu varsta, ci cu asumarea responsabilitatii propriei deveniri. Iesirea din „minoritate” (in sens kantian) inseamna sa nu mai astepti un raspuns extern, sa nu mai cauti o „menire gata facuta”, ci sa iti construiesti propriul drum.
Aceasta etapa aduce autenticitate, bucurie, incredere in sine si relatii sanatoase – bazate pe valori si pe dorinta genuina de bine, nu doar pe utilitate sau pe placerea imediata, cum se intampla adesea in relatiile oamenilor nematurizati.
Concluzie
Poate ca nu exista un raspuns universal la intrebarile „Ce iti place sa faci cel mai mult?” si „Ce stii sa faci mai bine decat altii?”. Dar exista un drum: perseverenta, munca constienta, creativitatea si curajul de a trai experientele pana la capat.
Misiunea nu este ceva ce gasesti. Este ceva ce construiesti.